Halucinanta familie Stroescu

Ciudata tara e Romania si aberante sunt, adesea, evenimentele care o parcurg. Sa recapitulam unul dintre ele, extrem de sugestiv: Raluca Stroescu, o tanara promitatoare, moare de epuizare, cu doua dosare in brate, jertfa pe altarul unei cunoscute multinationale. Presa acorda spatii ample, intrebandu-se cum a fost posibil si a cui e vina. Familia Ralucai tace. La fel si Ernst&Young. Se descopera ca la respectiva firma asta e politica, de exploatare salbatica, la care se adauga alte nereguli grave. Familia Ralucai tace. Scandalul ia amploare, desi multe oficialitati ar trebui sa ia atitudine ferma. Familia Ralucai tace. La fel si Ernst&Young. La fel tac, suspect, si ONG-urile preocupate de drepturile omului. Problema e ridicata, insa, corect, de PSD, care sesizeaza forurile europene, critica firma in cauza si pe cei care nu fac nimic in acest sens si dedica celei disparute ziua de 1 Mai, zi nascuta din revolta altor exploatati, cu mult timp in urma. Presa continua dezbaterea cazului. Opinia publica e revoltata. Ernst&Young tace. Brusc, familia Ralucai nu mai tace. Deschide gura si-surpriza- ataca dur nu Ernst& Young, ci pe cei care au ridicat, firesc, chestiunea la rang de problema nationala, presa si PSD. Adica, isi exprima profundul dezgust fata de folosirea numelui tinerei de catre politicieni sau oportunisti, in cautare de rating”. Si mai spune ca fata a facut de drag ce a facut, nu pentru ca a fost obligata, pentru bani sau promovare. Si cere sa se faca liniste in jurul cazului, pentru ca Raluca „sa ramana neintinata de murdaria, de nimicnicia celor care incearca sa atraga foloase de pe urma disparitiei ei”(?!!!). Nici un cuvant despre vina celor de la „Ernst&Young”. Aproape ca te gandesti la te miri ce dedesubturi ale povestii. Aproape iti pare rau ca familia Ralucai a vorbit, intr-un tarziu… (Bogdan Tiberiu Iacob)